Intre cer si pamant.

                     DOR... Știam ca va veni și vremea când se va face 1 an de lipsa a ta... Poate nimeni nu va înțelege prin ce am trecut în tot timpul acesta... Nimeni nu își va da seama de toate trăirile mele clipele si toate gândurile ce le am avut... Mulți m au judecat din orice motiv nu trebuia unul întemeiat neapărat era de ajuns sa scoată cineva o vorba deplasata și totul sa se insire... fiecare cum a știu sa spună și sa mai adauge și uite asa s a ajuns la multe lucruri neplăcute care m au cam pus la pământ. Dar tot ce știu și am în capul meu, este ca tu ești acolo sus vezi și auzi tot ce fac și orice decizie iau... Fie pt mine fie pt Lara... Știi mai bine ca oricine ce am trăit amândoi prin ce am trecut, ce am indurat și de ce anume m am bucurat în toți anii care i am petrecut împreună... Știi bine ce am vorbit în ultima ta zi acasă la noi... La noi... Dar nu mai exista noi cum nici casa noastră nu va mai fi niciodată a NOA...

- Cine este el?, m-au intrebat.  - E tatal meu! - Dar, de ce nu-i porti numele?  - Pentru ca nu avem acelasi sange, am raspuns  calma.  - Atunci, nu e tatal tau, s-au grabit sa-mi zica.  - El, a sosit in viata noastra cand aveam doar 7 ani. S-a indragostit de mama, iar prezenta mea nu a fost niciodata o problema. Dimpotriva. Ii placea sa se joace cu mine, era bucuros sa petrecem timpul impreuna.  Mama spune ca m-a vazut mereu cu ochi buni, ca ochii lui au o privire speciala pentru mine.  A dovedit ca o iubeste pe mama; a dovedit ca o iubeste cu adevarat, cu tot trecutul ei.  A dovedit ca o iubeste atat pe ea cat si pe mine. De-a lungul timpului a continuat sa arate tot mai multa iubire fata de mama si fata de mine.  Daca in fiecare zi m-a vazut, in fiecare zi s-a jucat cu mine.  Daca nu putea sa vina in fiecare zi sa ma vada, in fiecare zi intreba de mine, fiindca in fiecare zi vorbea cu mama la telefon. Si nu era doar aparenta, chiar il...