Intre cer si pamant.

Căsătoria se încheie acolo unde se termină răbdarea unei femei ! Atât timp cât poate îndura, răbda, suporta, exact atât și familia ei va dura. Căsătoria se încheie acolo unde se termină răbdarea femeii: „Cu cât iubești mai puțin o femeie, cu atât mai multă atenție va căuta în alți bărbați”. Un bărbat are grijă de o femeie pentru o perioadă scurtă de timp, iar o femeie are grijă de un bărbat pentru tot restul vieții. Dacă vrei o femeie puternică lângă tine – rămâi un bărbat adevărat pentru ea. Un bărbat iubitor nu va părăsi niciodată o femeie. Dar o femeie poate pleca … Chiar dacă îi este greu să respire fără el. Va pleca, adunându-se din bucăți. El va pleca, după ce și-a gustat din plin indiferența și neglijența. Va pleca, chiar dacă iubește foarte mult. Chiar dacă nu imediat, dar treptat, oricum ea îl va părăsi … O femeie va părăsi întotdeauna pe cel care nu știe cum să o protejeze și să o prețuiască!

Dacă vor să te iubească, dă-le voie. Dacă vor să plece, lasă-i. Să păstrezi alături de tine doar oameni care te iubesc fără să încerce să te schimbe, care te ajută fără să aștepte ceva înapoi și care te apreciază pentru ceea ce ești.                    Când vei începe să te maturizezi mai mult, îți vei da seama că nu ai nevoie de foarte mulți oameni în jurul tău pentru a fi fericită, pentru a simți că aparții cuiva, că nu ești singură. Selectivitatea aceasta vine odată cu vârsta și e unul dintre beneficiile sale. Mai bine să ai puțini oameni lângă tine, oameni care te iubesc, te respectă, te ascultă și te înțeleg, decât să ai foarte mulți cărora nu le pasă și care te-ar putea înlocui oricând.                    Să păstrezi alături de tine doar oameni care te iubesc fără să încerce să te schimbe, care te ajută fără să aștepte ceva înapoi și care te apreciază pentru ceea ce ești. Să păstrez...

               Vreau să spun că sunt o femeie puternică, dar nu pot să spun asta până nu mă declar o femeie slabă, una învinsă şi ucisă de dragoste cu dor. Mai întâi de toate, asta trebuie să spun. Să ştii, tu, femeie, că nu e o ruşine să fii slabă, să te declari învinsă şi rămasă fără putere, dar e o ruşine să renunţi, să nu încerci să fii puternică . E o ruşine să n-ai curajul sau îndrăzneala de a lua totul de la căpat.                                     Când vine vorba despre o femeie puternică, să fii pregătit pentru orice, dar mai bine să fii pregătit pentru mai mult decât orice. Să fii pregătit să te facă să regreţi sau să te uite complet nelăsându-te astfel pe tine s-o uiţi. Sufletele noastre sunt gări din care pleacă şi în care ajung alte suflete. Unele găsesc tot ce iubesc şi rămân, altele se odihnesc şi pleacă. Sunt suflete pe care le alungi, ...

„Cum era ea?” mă întreabă.  Stau câteva secunde să mă gândesc și apoi îi răspund: „Nu știu de unde să încep. Dar încerc să-ți spun cum o percepeam. Ea era așa cum nicio altă femeie nu putea să fie. Era jucăușă, dar serioasă în același timp. Era naivă, doar cât să te facă să crezi că poți s-o păcălești. Dar, cu ușurință, îți dădeai seama mai apoi că te lăsase să-ți faci jocul.  Era fierbinte ca o flacără și rece ca un ghețar - în funcție de cum avea ea chef. Era pasională când voia să îți dea lumea peste cap. Și fără niciun chef când voia să te facă s-o vrei tot mai mult.  Era, uneori, un vis frumos din care nu voiam să te trezești, iar alteori un coșmar din care, pur și simplu, nu ți se permitea să-l părăsești. Uneori, o vedeam goală, alteori o imploram să-mi arate o bucățică de piele.  Făcea orice din mine. Orice. Așa era ea.